Povestea lui Paun Tiberiu, un profesor care transformă fiecare pas într-o lecție de viață.
Descoperă cum pasiunea pentru alergare, disciplina și empatia îl fac pe Tiberiu un exemplu de perseverență și inspirație pentru adolescenți și nu numai
Prietenia mea cu alergarea datează din copilărie și adolescență, atunci când am început să practic și să iubesc atletismul. Ani de-a rândul după aceea, alergam pe bandă, ca formă de întreținere, dar și pentru că îmi lipsea un ghid care să mă ajute să ies în aer liber. În 2020 mi s-a oferit șansa de a alerga în natură, pe distanțe mai lungi, iar din acel moment am devenit pasionat de mișcare, pentru mine o activitate minunată, care, alături de multiplele beneficii pentru sănătate, îmi oferă posibilitatea de socializare și de integrare.
Ce ți-a adus sportul?
Printre primele lucruri pe care mi le-a adus sportul au fost disciplina, seriozitatea, spiritul de fair-play și respectul pentru cei din jur. Astfel, n-aș spune că sportul mi-a schimbat viața, ci mai degrabă, prin intermediul său, mi-am însușit timpuriu principii și valori neprețuite pentru care sunt recunoscător.
De ce participi la Buzău21k?
Prin competiția de la Buzău, sprijin cauza educației sexuale și emoționale pentru liceeni – proiectul E OK să știi! – Educație pentru sănătate și relații sănătoase în liceele buzoiene.
Ca profesor de liceu, interacționez zilnic cu adolescenții și le înțeleg extrem de bine nevoile, anxietățile și necesitatea imperioasă a unei mai bune informări. Am convingerea că putem forma astăzi adulții mai rezilienți și mai responsabili de mâine, cu implicare, empatie și informare.

Ai vreun sfat pentru cei care cred că nu pot?
De obicei nu îmi place să dau sfaturi, deoarece fiecare dintre noi are datoria față de sine de a simți când trebuie să înceapă sau să se oprească din a mai face ceva. În urma experiențelor trăite, celor ce spun sau simt că nu pot, le-aș spune cu sinceritate că, de cele mai multe ori, limitele sunt doar în mintea noastră. Un antrenament mai greu, căldura sau frigul excesiv sau alte inconveniente sunt provocări pe care le putem depăși, cu singura condiție ca în fiecare zi să ne dorim să fim o versiune mai bună a noastră.
Ce te motivează în momentele dificile?
De fiecare dată când simt că e prea mult, prea dificil sau că mai bine m-aș opri, mă gândesc că undeva, în lumea asta mare, alți oameni se confruntă exact în acel moment cu dificultăți și neplăceri infinit mai mari decât ale mele. Iar dacă ei pot, neavând patru mâini și patru picioare, trebuie să pot și eu. Adesea îmi spun un motto propriu care mi-e foarte drag: „Îmi place să cred că astăzi sunt un individ mai bun decât cel de ieri, dar cu certitudine unul mult mai puțin bun decât cel de mâine.”